Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
PLĂTÍ, plătesc, vb. IV. 1. Tranz. A achita contravaloarea (în bani sau în natură) a unui bun obținut sau cumpărat, a unei consumații etc. ◊ Expr. A plăti cu capul (sau cu viața etc.) = a fi omorât pentru o greșeală, o îndrăzneală, o faptă necugetată etc. A plăti (cuiva) cu dobândă = a se răzbuna (pe cineva) cu vârf și îndesat pentru o pagubă sau o suferință. ♦ A achita un impozit, o obligație etc. ♦ Refl. A lichida o datorie (morală), a scăpa de o obligație. 2. Tranz. A răsplăti cu bani o muncă efectuată, un serviciu prestat etc.; a retribui, a remunera. ♦ Intranz. A recompensa pe cineva pentru faptele sale. 3. Intranz. (Pop.) A valora, a prețui, a face. ◊ Expr. A nu plăti (nici) o ceapă (degerată) sau (nici) două parale (ori doi bani etc.) = a nu avea nici o valoare. – Din sl. platiti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLĂTÍ vb. 1. a achita, a depune, a vărsa. (A ~ în termen rata.) 2. v. achita. 3. v. restitui. 4. v. oferi. 5. v. retribui. 6. v. ispăși.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PLĂTÍ vb. v. face, prețui, valora.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
plătí (plătésc, plătít), vb.1. A da bani în schimbul unui bun. – 2. A recompensa, a atribui. – 3. A lichida, a scăpa de o obligație. – 4. A (se) răzbuna. – 5. A ispăși. – 6. A valora. – 7. (Trans. de S.) A costa. – 8. (Refl.) A fi chit. – Mr. plătescu, plătire, megl. plătés, plătiri. Sl. platiti „a lichida” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 261), cf. rus. platitĭ.Der. plată, s. f. (salariu, remunerare, recompensă; pedeapsă), mr. plată, din sl. (bg., sb., pol., rus.) plata; neplată, s. f. (lipsă de plată); plătitor, adj. (care plătește); neplătit, adj. (fără a fi plătit; inapreciabil); platnic, adj. (dator, care trebuie să plătească; cu datoriile plătite); neplatnic, adj. (insolvabil); plătnicie, s. f. (solvabilitate); răsplăti, vb. (a recompensa; a plăti, a se răzbuna), cu pref. răs-, cf. bg. rasplatam; răsplată, s. f. (recompensă). Cf. platcă.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
plătí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plătésc, imperf. 3 sg. plăteá; conj. prez. 3 sg. și pl. plăteáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A PLĂTÍ ~ésc 1. tranz. 1) (mărfuri, pagube, impozite, datorii etc.) A compensa în bani sau în natură; a achita; a da. ◊ ~ cu capul (sau cu viața) a fi pedepsit cu moartea pentru o faptă săvârșită. ~ cu dobândă a se răzbuna făcându-i cuiva un rău și mai mare (pentru o pagubă sau o suferință). 2) (sume de bani sau obiecte) A da în calitate de contravaloare (pentru mărfuri, munci sau servicii prestate, impozite, pierderi etc.). 2. intranz. A prezenta o anumită valoare; a avea un anumit preț; a face; a costa; a valora. /<sl. platiti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române