PLATINÍT s. n. Aliaj de oțel cu conținut mare de nichel, din care se fac legăturile la electrozii becurilor electrice. – Din fr. platinite, germ. Platinit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLATINÍT n. Aliaj de fier și de nichel, întrebuințat la fabricarea conductelor pentru aparatele cu vid și a lămpilor cu incandescență. /<fr. platinite, germ. Platinit
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PLATINÍT s.n. Aliaj de fier și nichel. [< fr. platinite].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PLATINÍT s. n. aliaj de oțel și nichel, la fabricarea electrozilor unor lămpi electrice, la unele piese de radio etc. (< fr. platinite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PLATINÍT, platinituri, s. n. Aliaj de fier cu nichel, din care se fac legăturile la electrozii becurilor electrice. – Fr. platinite.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
platinít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink