PLEOSCĂITÚRĂ, pleoscăituri, s. f. Plescăit. [Pr.: -că-i-] – Plescăi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLEOSCĂITÚRĂ s. v. plescăit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pleoscăitúră s. f., g.-d. art. pleoscăitúrii; pl. pleoscăitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink