PLUTĂRÍE s. f. 1. Transportul pe apă al buștenilor (legați în plute1); plutărit (1). 2. Îndeletnicirea plutașului1; plutărit (2), plutășie. 3. (Rar) Mulțime de plute1. – Plută1 + suf. -ărie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLUTĂRÍE s. v. plutărit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
plutăríe s. f., art. plutăría, g.-d. plutăríi, art. plutăríei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink