PODÍȘ, podișuri, s. n. 1. Formă complexă de relief, de mare întindere, aproape plană, situată la o altitudine relativ ridicată și străbătută de văi prelungi. 2. (Reg.) Podeț. – Pod + suf. -iș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PODÍȘ s. (GEOGR.) platou, (rar) masă, (pop.) șes, șestină, (reg.) zăpodie. (Un ~ nu prea înalt.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PODÍȘ s. v. poduleț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
podíș s. n., pl. podíșuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PODÍȘ ~uri n. Întindere de teren aproape plată, situată la o anumită altitudine, care domină împrejurimile; platou. /pod + suf. ~iș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink