Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PÓPĂ, popi, s. m. 1. (Pop.) Preot. ◊ Expr. A plăti ca popă = a plăti sigur (și până la ultimul ban). A (i) se duce (sau a-i merge) cuiva vestea (sau buhul) ca de popă tuns = a stârni vâlvă cu o faptă neobișnuită; a se face mare zarvă în jurul cuiva sau a ceva. A-și găsi popa = a găsi pe cineva pe care nu-l poți birui, înșela, amăgi, domina; a i se înfunda cuiva. A-i fi (cuiva) popa = a domina, a tempera (pe cineva), a face (pe cineva) să se cumințească, a-i veni (cuiva) de hac; a învăța (pe cineva) minte. A călca a popă = a) (mai ales la forma negativă) a da semne de seriozitate, a inspira încredere; b) a-și da aere, ifose, a face pe grozavul. A da ortul popii = a muri. 2. Numele uneia dintre cărțile de joc, care are imprimată pe una dintre părți o imagine asemănătoare cu a unui rege; rigă, crai, rege. ◊ Popa prostul = numele unui joc de cărți, în care pierde jucătorul care rămâne cu popa (2). ◊ Expr. (A umbla cu) uite popa, nu e popa, se spune despre o persoană nehotărâtă sau care manifestă o atitudine inconsecventă, schimbându-și ușor părerile, felul de a gândi sau de a acționa. 3. Nume dat celei mai mari piese de la jocul de popice. – Din sl. popŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÓPĂ s. 1. v. preot. 2. rege, rigă, (înv.) crai. (~ la jocul de cărți.) 3. (reg.) măgar. (Snopul de grâu numit ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PÓPĂ s. v. măsea, post, zglăvoacă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pópă (pópi), s. m.1. Preot. – 2. Rigă, la jocurile de cărți. – 3. Popicul mare. – 4. (Trans.) Snop care desăvîrșește stogul. – 5. (Bucov.) Post. – Megl. popă. Sl. popŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 277), din mgr. πάπας, cf. bg., sb., cr., slov., ceh., pol. pop.Der. popă, s. f. (înv., călugăr); popesc, adj. (sacerdotal); popește, adv. (preoțește); popi, vb. (a se face preot, a intra în biserică, a se hirotonisi); popici, s. m. (Olt., preot tînăr); popie, s. f. (preoție); popime, s. f. (preoțime); popîrțac, s. m. (popoiac; par; stîrpitură); popoiac, s. m. (preot tînăr); protopop, s. m. (protoiereu), din mgr. πρωτοπαπᾶς, în parte prin intermediul sl. protopopŭ; protopopeasă, s. f. (nevastă de protopop); protopopie, s. f. (protoierie); răspopi, vb. (a părăsi preoția), cf. sb. raspopiti; răspopă, s. m. (preot dat afară din sau care a abandonat preoția).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pópă s. m., g.-d. art. pópii; pl. popi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÓPĂ ~i m. 1) (mai ales în biserica ortodoxă) Slujitor al cultului; preot. ◊ A da ortul (sau pielea) ~ii a muri. A-i merge (sau a i se duce) vestea ca de ~ tuns a se face cunoscut printr-o faptă reprobabilă. 2) Carte de joc pe care este reprezentat chipul unui bărbat în vârstă cu coroană; rege. 3) Piesa cea mai mare, care se pune în mijloc la jocul de popice. 4) pop. Snop care se pune cu spicele în jos în vârful clăii. [G.-D. popii] /<sl. popu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BOUL-PÓPII s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, vaca-domnului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BRÂUL-PÓPII s. v. calea lactee, calea-laptelui, curcubeu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CALUL-PÓPII s. v. libelulă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CAȘUL-PÓPII s. (BOT.; Malva rotundifolia) (reg.) nalbă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COADA-PÓPII s. v. spânz.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COAIELE-PÓPII s. pl. v. clocotici, clocotiș, spânz.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COLȚUNII-PÓPII s. pl. v. viorele sălbatice.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LINGURA-PÓPII s. v. curcubețea, curcubețică, mormoloc, piperul-lupului, popilnic, remf.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂRIA-PÓPII s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, vaca-domnului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MÂȚA-PÓPII s. v. cantaridă, câinele-babei, gândac-de-frasin, omida-urs, pisica-popii, scolopendră.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OUĂLE-PÓPII s. pl. v. spânz.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PARASTASUL-PÓPII s. v. salbă-moale, vonicer.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PĂDUCHII-PÓPII s. pl. v. spânz.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PUICA-PÓPII s. v. buburuză, boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, vaca-domnului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PUICULIȚA-PÓPII s. v. buburuză, boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, vaca-domnului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PUNGA-PÓPII s. v. punguliță, traista-ciobanului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCAUNUL-PÓPII s. v. arșinic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bóul-pópii s. m., pl. bóii-pópii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cálul-pópii s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
colțúnul-pópii/colțúnii-pópii (bot.) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
găinúșa-pópii (insectă) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
stráița-pópii s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
úite-pópa-nu-e-pópa s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)