POPÂNDÓC, -OÁCĂ, popândoci, -oace, s. m., adj. 1. S. m. (Reg.) Numele a două specii de rozătoare: a) șoarece de câmp; b) popândău (1). ♦ (Adverbial) Drept, în picioare. 2. S. m. (Fam.) Epitet glumeț pentru un copil mic. 3. Adj., s. m. (Fam.) (Om) mic de statură, scund. – Et. nec. Cf. popândău.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POPÂNDÓC s. v. popândău, șoarece-de-câmp.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
popândóc s. m., adj. m., pl. popândóci; f. sg. popândoácă, pl. popândoáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POPÂNDÓC ~oácă (~óci, ~oáce) și substantival fam. (despre persoane) Care este mic de statură; scund. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink