PORFÍRĂ1, porfire, s. f. (Înv.) Purpură. – Din ngr. porfíra.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PORFÍRĂ2 s. f. v. porfir.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PORFÍRĂ s. f. cameră a palatului imperial bizantin, lambrisată cu marmură roșie, unde împărătesele dădeau naștere copiilor lor. (< fr. porphyre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PORFÍRĂ s. v. purpură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
porfíră, porfíre, s.f. (înv.) 1. purpură (pentru veșminte); veșmânt făcut din purpură. 2. (fig.) putere politică supremă a suveranului; stăpânire, conducere, guvernare. 3. (înv. și pop.) varietate de vin roșu deschis. 4. varietate de struguri cu boabe roșietice. 5. culoare purpurie.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
porfíră (porfíre), s. f. – 1. (Înv.) Purpură. – 2. Rocă vulcanică dură. Mgr. πορφύρα, în parte prin intermediul sl. porŭfira; cu al doilea sens, prin fr. porphyre. Este dubletul lui porfir (var. profiriu), adj. (roșu-deschis, se zice despre vinuri), din ngr. προφύρα; profiră (var. prohiră), s. f. (varietate de struguri).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
porfíră (purpură) s. f., g.-d. art. porfírei; pl. porfíre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PORFÍRĂ ~e f. înv. 1) Culoare roșie-închisă care bate în violet; purpură. 2) Substanță colorantă de această culoare preparată pe cale sintetică (în trecut extrasă din sucul unor moluște); purpură. 3) Stofă plușată de preș vopsită cu această substanță; purpură. 4) Haină confecționată din astfel de stofă și purtată în trecut de regi, împărați sau domnitori; purpură. /<ngr. porfíra
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink