POTERÁȘ, poterași, s. m. Persoană înarmată care făcea parte dintr-o poteră. [Var.: (reg.) potiráș s. m.] – Poteră + suf. -aș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POTERÁȘ s. v. arnăut.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
POTERÁȘ s. v. pripon, țăruș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
poteráș, poteráși, s.m. (înv. și reg.) 1. persoană înarmată care făcea parte dintr-o poteră; nefer. 2. gonaci la vânătoare. 3. copil ștrengar. 4. arac de vie. 5. rădăcina și partea de jos a tulpinii porumbului, rămase pe loc după tăiatul acestuia. 6. lăstar crescut din rădăcina pomilor. 7. om mic, scund. 8. (s.n.) țăruș de care se leagă funia cu care se priponește calul; pripon, stănog. 9. (s.n.) lemn mic.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
poteráș s. m., pl. poteráși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POTERÁȘ ~i m. ist. Mercenar dintr-o poteră. /poteră + suf. ~aș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink