Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
POTICNÍT2, -Ă, poticniți, -te, adj. (Rar) Care se poticnește (1); împiedicat (la mers). ♦ Fig. (Despre vorbe, vorbire etc.) Articulat, spus cu greutate, cu întreruperi etc. – V. poticni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a