PRECURMĂTÓR, -OÁRE, precurmători, -oare, adj. (Înv.) Care pune capăt, care întrerupe, care oprește (brusc). – Precurma + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
precurmătór adj. m., pl. precurmătóri; f. sg. și pl. precurmătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink