PREPONDERÉNȚĂ, preponderențe, s. f. Însușirea de a fi preponderent; superioritate în număr, în greutate, în importanță; precumpănire, predominare. [Var.: preponderánță s. f.] – Din fr. prépondérance, it. preponderanza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREPONDERÉNȚĂ s.f. Însușire a ceea ce este preponderent; superioritate, precumpănire ca număr, ca importanță etc. [Var. preponderanță s.f. / cf. fr. prépondérance, it. preponderanza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREPONDERÉNȚĂ s. f. superioritate ca greutate, influență, importanță etc.; predominanță. (< fr. prépondérance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PREPONDERÉNȚĂ s. 1. v. predominanță. 2. v. prioritate. 3. supremație. (Deține ~ într-un domeniu.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
preponderénță s. f., g.-d. art. preponderénței; pl. preponderénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREPONDERÉNȚĂ ~e f. Caracter preponderent; precumpănire; superioritate. [G.-D. preponderenței] /<fr. prépondérance, it. preponderanza
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink