PROCEDÚRĂ, proceduri, s. f. 1. Totalitatea actelor și a formelor îndeplinite în cadrul activității desfășurate de un organ de jurisdicție, de executare sau de alt organ de stat. 2. (Livr.) Procedeu (1). 3. Ramură a dreptului care are ca obiect studiul procedurii (1). 4. (Mai ales la pl.) Tratament special efectuat în unități sanitare pentru tratarea diverselor boli. – Din fr. procédure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROCEDÚRĂ s.f. 1. Formă legală de a face o acțiune, de a apăra pe cineva, de a judeca etc.; formele după care se realizează justiția; actele făcute într-o instanță judecătorească. 2. Ramură a dreptului care studiază procedura (1). [< fr. procédure, cf. it. procedura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROCEDÚRĂ s. f. 1. manieră de a proceda juridic; serie de formalități după care se realizează justiția; actele într-o instanță judecătorească. 2. ramură a dreptului care studiază procedura (1). 3. metodă în medicină, psihologie, sociometrie etc. 4. (inform.) metodă de rezolvare a unei probleme, defalcată în etape succesive; funcție executată de un subprogram, parte din sintaxa limbajelor evoluate. (< fr. procédure, lat. procedura)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROCEDÚRĂ s. 1. (JUR.) practică. (~ judiciară, într-un proces.) 2. (JUR.) procedură grațioasă = procedură necontencioasă; procedură necontencioasă v. procedură grațioasă. 3. v. formalitate. 4. v. mod.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
procedúră s. f., g.-d. art. procedúrii; pl. procedúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROCEDÚRĂ ~i f. 1) Ansamblu de reguli de organizare a administrației, folosite în vederea atingerii unui anumit rezultat. 2) Serie de formalități care trebuie executate într-un proces. 3) Ramură a dreptului care determină sau studiază regulile de organizare a proceselor juridice. 4) v. PROCEDEU. 5) Măsură curativă prescrisă de medic. /<fr. procédure
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink