PROTOCLORÚRĂ, protocloruri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în clor pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protochlorure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROTOCLORÚRĂ s.f. Sare care rezultă din combinația unui corp simplu cu clorul, conținând cantitatea cea mai mică posibilă de clor. [< fr. protochlorure].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROTOCLORÚRĂ s. f. sare din combinația unui corp simplu cu cea mai mică cantitate de clor. (< fr. protochlocure)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
protoclorúră s. f., pl. protoclorúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink