Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
pútred (pútredă), adj. – Stricat, descompus. – Mr., megl. putrid. Lat. pūtrῑdus (Pușcariu 1420; REW 6877), conservat numai în rom. (Rosetti, I, 171). – Der. putrezi (var. înv. putredi, Mold. putrădesc), vb. (a se descompune); putrejune (var. putreziciune), s. f. (putrefacție); putregai (var. putrigai), s. n. (lemn putred, putreziciune), unde g apare ca în mucegai (Tiktin), în locul lui j din putrejune, cf. repezi › repejune › repeguș (după Pușcariu 1421, dintr-un lat. *pūtrῑcus, explicație care ar fi insuficientă); putregăi, vb. (a se putrezi); putregăios, adj. (putrezit de jumătate, mîncat de carii); putrezitor, adj. (care putrezește); putrezitură, s. f. (putrefacție). – Der. neol. (din fr.) putrefacți(un)e, s. f.; putrescibil, adj.; imputrescibil, adj.
Sursa: Dicționarul etimologic român