Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
PÂNDÁR, pândari, s. m. Persoană care păzește o pădure, o vie, o holdă etc.; paznic, jitar. ♦ (Mit.; pop.) Strajă, santinelă. ♦ Militar din artileria antiaeriană, însărcinat cu supravegherea spațiului aerian. – Din sl. pondarĩ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a