RẤNCĂ, rânci, s. f. 1. Vână de bou; p. ext. cravașă. 2. Inel (de răchită) cu care se leagă partea de sus a leucii de carâmbul de sus al loitrei unui car. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÂNCĂ s. v. pietroșel, porcușor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RÂNCĂ s. (TEHN.) (reg.) gânj, postoroancă. (~ la car.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RÂNCĂ s. v. biciușcă, cravașă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
râncă s. f., g.-d. art. râncii; pl. rânci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RÂNCĂ ~ci f. 1) Inel sau lanț cu care se leagă leuca de carâmbul carului. 2) Vână de bou. 3) pop. Bici împletit din fâșii subțiri de piele; cravașă. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
rîncă s. f. – Inel, cerc, postoroncă, gînj. Sl. rąka „mînă” (Cihac, II, 278). Cf. rîncaci. Este dubletul lui rochiță, s. f. (sprijinul loitrei), în Trans., prin intermediul mag. rakonca (Scriban). – Cf. răcodelie, rucaviță.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
RÂNCA, stațiune climaterică și de odihnă, situată în m-ții Parâng (jud. Gorj), la 1.600 m alt., la 63 km NE de de Târgu Jiu, pe drumul național alpin Novaci-Oașa-Sebeș. Pârtie de schi. Climat tonic, cu veri răcoroase (in iul. temp. medie este de 14ºC) și ierni friguroase (în ian. media termică sub -4ºC), cu zăpadă abundentă. Aerul curat, lipsit de praf și alergeni, liniștea deplină ș.a. sunt factorii de cură indicați pentru tratarea nevrozelor, a stărilor de debilitate, de surmenaj fizic și intelectual.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink