RÂULÉȚ, râulețe, s. n. Diminutiv al lui râu (1); râușor. [Pr.: râ-u-] – Râu + suf. -uleț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÂULÉȚ s. v. pârâu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
râuléț s. n. (sil. râ-u-), pl. râuléțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink