RĂBUFNITÚRĂ, răbufnituri, s. f. (Rar) Zgomot surd și puternic; răbufnire. – Răbufni + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂBUFNITÚRĂ s. v. izbucnire, răbufneală, răbufnire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răbufnitúră s. f., g.-d. art. răbufnitúrii; pl. răbufnitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink