RĂSCOÁGE s. f. Plantă erbacee meliferă cu frunze moi, lanceolate și cu flori mari, roșii-purpurii sau albe (Chamaenerion angustifolium). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂSCOÁGE f. Plantă erbacee meliferă, cu tulpina e****ă, cilindrică, cu frunze moi, lanceolate și cu flori mari, purpurii sau albe; zburătoare. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RĂSCOÁGE s. (BOT.; Chamaenerion angustifolium) (reg.) răchițică, zburătoare, iarba-sfântului-Ioan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răscoáge s. f., g.-d. art. răscoágei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ROSCOÁGE s. f. Plantă erbacee perenă, meliferă, înaltă de 50-150 cm, cu frunze moi, lanceolate și flori mari, roșii-purpurii, rar albe, în racem terminal (Chamaenerion angustifolium). Foarte abundentă în tăieturi de pădure. Frunzele tinere și lăstarii tineri se pot consuma ca salată. Frunzele și florile au proprietăți depurative, hemostatice, astringente, diuretice, dezinfectante, decongestionante. Sin. pana zburătorului, zburătoare.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink