Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
RĂSFĂȚÁRE, răsfățări, s. f. Acțiunea de a (se) răsfăța și rezultatul ei. – V. răsfăța.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂSFĂȚÁRE s. v. alintare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răsfățáre s. f., g.-d. art. răsfățării; pl. răsfățări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂSFĂȚÁ, răsfắț, vb. I. 1. Tranz. A înconjura pe cineva cu dragoste, cu tandrețe exagerată; a alinta; a răzgâia. ♦ Refl. A se purta ca un copil alintat, dezmierdat exagerat; a face f*****e, mofturi; a se răzgâia. 2. Tranz. și refl. A (se) înveseli, a (se) desfăta, a (se) delecta. 3. Refl. A ocupa un spațiu mare, a se întinde. – Răs- + față.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RĂSFĂȚÁ răsfăț tranz. (mai ales copii) A face să se răsfețe; a răzgâia. /răs- + față
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE RĂSFĂȚÁ mă răsfăț intranz. 1) (mai ales despre copii) A se alinta peste măsură; a se răzgâia. 2) A fi cuprins de plăcere și de admirație; a se delecta; a se desfăta. 3) A se întinde în voie (ocupând un loc mai mare decât trebuie). /răs- + față
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RĂSFĂȚÁ vb. 1. v. alinta. 2. v. lăfăi. 3. v. delecta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răsfățá (răsfățát, răsfățát), vb. – 1. A alinta, a dezmierda. – 2. A linguși, a peria. – 3. (Refl.) A se desfăta, a huzuri, a se bucura de ceva. Origine incertă. Se consideră drept der. de la un lat. *re-ex-faciāre (Pușcariu 1442; REW 3130) sau direct de la față (Tiktin; Candrea), cu sensul inițial de „a mîngîia fața”; dar această der. nu este posibilă, dacă se are în vedere sensul luii ex-, cf. it. sfacciato. Mai probabil ar fi o var. de la desfăta, care are același sens, după paralelismul răsface = desface, răspica = despica etc.; pentru rezultatul t › ț cf. a înfăța. Der. răsfăț, s. n. (desfătare, plăcere, o***e, desfrîu; alintare); răsfățătură (var. înv. răsfățăciune), s. f. (dezmierdare, alint). Din rom. provine săs. resfetsân.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
răsfățá vb., ind. prez. 1 sg. răsfăț, 3 sg. și pl. răsfáță
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink