RĂSTOÁCĂ, răstoace, s. f. Loc, gârlă unde o apă este puțin adâncă. ♦ Braț al unui râu abătut din matca lui și secat pentru a putea prinde pește. – Din sl. *rastokŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
răstoácă s. f., g.-d. art. răstoácei; pl. răstoáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂSTOÁCĂ ~ce f. 1) Loc puțin adânc în albia unei ape. 2) Braț de râu abătut din matca lui și secat cu scopul de a prinde mai ușor peștele. /<bulg. rastoka
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink