RĂSÚC, răsucuri, s. n. Unealtă de lemn asemănătoare cu fusul, cu un cârlig la capătul de jos, de care se leagă firul pentru a putea fi răsucit. – Din răsuci (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
răsúc s. n., pl. răsúcuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink