RĂSUCITÓR, -OÁRE, răsucitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care răsucește firele într-o fabrică de textile sau de frânghii. – Răsuci + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
răsucitór s. m., pl. răsucitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂSUCITÓR1 ~oáre n. Unealtă folosită pentru efectuarea unor operații de răsucire. /a rasuci + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RĂSUCITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care răsucește. /a răsuci + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RĂSUCITÓR3 ~i m. Muncitor într-o fabrică textilă specializat în răsucirea firelor. /a rasuci + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RĂSUCITOÁRE s. v. cordar, întinzător, strună.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răsucitoáre s. f., g.-d. art. răsucitoárei; pl. răsucitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink