RĂTÉZ, răteze, s. n. Închizătoare primitivă de lemn sau de oțel în formă de limbă, pentru uși, porți sau ferestre; zăvor. [Var.: răteáză s. f.] – Din ucr. retjaz, magh. retesz.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂTÉZ s. v. clanță, inel, ivăr, încuietoare, lanț, ochi, verigă, za, zăvor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rătéz s. n., pl. rătéze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂTÉZ ~e n. fam. Închizătoare primitivă, în formă de bară, cu care se încuie poarta, ușa sau obloanele; zăvor. /<ucr. retjazi, ung. retesz
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink