RĂUTĂCIÓS, -OÁSĂ, răutăcioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Plin de răutate; care, fără să aibă un fond rău, este înclinat să jignească, să facă mici răutăți. ♦ (Despre atitudini, gesturi, cuvinte) Care supără; jignitor. ♦ Care exprimă răutate. [Pr.: ră-u-] – Răutate + suf. -ios.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂUTĂCIÓS adj. 1. (livr.) malițios, (pop.) rânzos, (reg.) roangheș, (înv.) malign. (Om ~.) 2. sar-castic, (livr.) malițios, (fig.) veninos. (O aluzie ~oasă.) 3. v. dușmănos. 4. morocănos, posac, ursuz, (fig.) acru. (Vorbea cu ton ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Răutăcios ≠ bun
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
răutăciós adj. m. (sil. ră-u-), pl. răutăcióși; f. sg. răutăcioásă, pl. răutăcioáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂUTĂCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) și substantival Care este predispus să facă răutăți; plin de răutate. 2) și adverbial Care vădește răutate; malițios; caustic. O aluzie ~oasă. [Sil. ră-u-] /răutate + suf. ~ios
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink