RĂZBITÓR, -OÁRE, răzbitori, -oare, adj. (Rar) Care răzbește; care străbate, care trece prin...; pătrunzător. – Răzbi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
răzbitór adj. m., pl. răzbitóri; f. sg. și pl. răzbitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂZBITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care răzbește; care străbate; care trece prin... /a răzbi + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink