RĂZVRĂTITÓR, -OÁRE, răzvrătitori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care răzvrătește, care ațâță la răscoală; instigator. – Răzvrăti + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂZVRĂTITÓR s., adj. v. agitator, ațâțător, instigator, provocator, tulburător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răzvrătitór adj. m., s. m., pl. răzvrătitóri; f. sg. și pl. răzvrătitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂZVRĂTITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival rar Care răzvrătește; care cheamă la răzvrătire. /a (se) răzvrati + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink