RACHÉTĂ2, rachete, s. f. 1. Obiect de joc în tenisul de câmp sau în badminton, alcătuit dintr-o rețea de coarde fixate pe un cadru oval de lemn prevăzut cu mâner, cu ajutorul căruia se lovește mingea. 2. Paletă ovală aplicată pe talpa încălțămintei pentru a nu se afunda în zăpadă. – Din fr. raquette.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RACHÉTĂ1, rachete, s. f. 1. Proiectil alcătuit dintr-un tub umplut cu materii care se aprind în aer, producând o lumină puternică (de diferite culori) pe o traiectorie lungă, și care se folosește la semnalizări și la focuri de artificii. 2. Aparat de zbor propulsat prin reacție directă cu ajutorul unui motor la distanțe foarte mari de Pământ. ◊ Rachetă cosmică = rachetă1 (2) de mari dimensiuni, folosită pentru plasarea pe orbite a sateliților artificiali și pe traiectorii stabilite a navelor cosmice. Rachetă meteorologică = rachetă1 (2) recuperabilă dotată cu aparate speciale de măsură a parametrilor meteorologici și de transmitere a informației, folosită pentru investigații ale atmosferei până la altitudini de 150 km. – Din germ. Rakete, rus. raketa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RACHÉTĂ1 s.f. 1. Vehicul spațial fusiform, fără echipament de sustentație, la care carburantul necesar arderii este amestecat sau cuprins în combustibilul folosit. ◊ Motor-rachetă = motor la care propulsia se face prin evacuarea cu mare viteză a unui jet gazos. 2. Cartuș special, cu materii explozibile (colorante), care ard producând lumină de diferite culori. [< germ. Rakete, rus. raketa, engl. rocket].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RACHÉTĂ2 s.f. Paletă de tenis formată dintr-o rețea întinsă pe un cadru de lemn oval. ♦ (p. ext.; fig.) Persoană care practică tenisul. ♦ Paletă ovală folosită pe talpa încălțămintei pentru a nu se afunda în zăpadă. [< fr. raquette, it. racchetta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RACHÉTĂ1 s. f. 1. vehicul spațial fusiform, fără echipament de sustentație, propulsat cu ajutorul unui motor cu reacție. ♦ ~ cosmică = rachetă de mari dimensiuni servind la plasarea pe orbite a sateliților artificiali și a navelor cosmice; motor- ~ = motor la care propulsia se face prin evacuarea cu mare viteză a unui jet gazos; ~ meteorologică = rachetă recuperabilă, dotată cu aparate speciale de măsură, folosită pentru investigații ale atmosferei până la 150 km altitudine. 2. cartuș special, cu materii explozibile, care ard producând lumină de diferite culori. (< germ. Rakete, rus. raketa)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RACHÉTĂ2 s. f. 1. paletă de tenis dintr-o rețea întinsă pe un cadru de lemn oval. ◊ (p. ext.) cel care practică tenisul. 2. paletă ovală pe talpa încălțămintei pentru a nu se afunda în zăpadă. (< fr. raquette)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RACHÉTĂ s. (MIL.) rachetă de semnalizare v. rachetă luminoasă; rachetă luminoasă = rachetă de semnalizare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rachétă (rachéte), s. f. – Obiect de joc în tenis. Fr. raquette.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
rachétă (proiectil, aparat de zbor, obiect de sport) s. f., pl. rachéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RACHÉTĂ1 ~e f. 1) Vehicul, fără dispo-zitive de planare, propulsat de un motor cu reacție. ◊ ~ cosmică vehicul spațial fusiform, care servește la plasarea pe orbită a unui obiect spațial (satelit, stație interplanetară etc.). Motor-~ motor reactiv care funcționează in-dependent de condițiile mediului înconjurător. 2) Cartuș cu un pistol special, care explodează în aer producând o lumină puternică, colo-rată, folosit la semnalizări și la focuri de artificii; rachetă de semnalizare. /<germ. Rakette, rus. raketa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RACHÉTĂ2 ~e f. (la tenis și la badminton) Obiect plat alcătuit dintr-o rețea de coarde fixate pe un cadru oval, prevăzut cu mâner și folosit pentru a lovi mingea. /<fr. raquette
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
pistól-rachétă s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
proiectíl-rachétă s. n. (sil. -iec-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RACHÉTĂ1 (‹ germ., it., rus.) s. f. 1. (AV.) Vehicul zburător propulsat prin reacție directă, echipat cu un motor-rachetă. Principalele lui elemente constitutive sunt: corpul, motorul și compartimentul cu încărcătură utilă (aparate științifice de măsurat și eventual o cabină). R. pot fi dirijate (prin radio, radiolocație, pe bază de program) sau nedirijate; pot avea o singură treaptă sau mai multe trepte (ultima purtând încărcătura utilă). Primii care au construit și lansat r. au fost chinezii prin sec. 11-12. Ideea utilizării r. ca motor al unor mașini capabile să zboare în spațiu a fost emisă de K.E. Țiolkovski la sfârșitul sec. 19. 2. R. cosmică = r. de mari dimensiuni, utilizată pentru plasarea sateliților artificiali pe orbite sau a navelor cosmice pe traiectoriile stabilite; după ce își epuizează rezerva de combustibil, treptele (sau etajele) r.c. se desprind pe rând de aceasta, urmând să cadă pe Pământ sau să se înscrie pe o traiectorie apropiată de cea a satelitului sau a navei cosmice. 3. (TEHN.) Motor-r. = motor la care propulsia se realizează prin evacuarea cu mare viteză a unui jet gazos, funcționând independent de condițiile mediului exterior. Se deosebesc m.-r. chimice, m.-r. cu plasmă, m.-r. ionice, m.-r. nucleare, m.-r. termosolare, m.-r. fotonice. 4. (METEOR.) R. meteorologică = r. care urcă la înălțimi mari, având în interiorul ei aparataj de cercetări meteorologice care trebuie apoi recuperat. 5. (MILIT.) R. luminoasă (sau de semnalizare) = cartuș special, lansat cu un pistol, care, la o anumită înălțime, se aprinde, luminând pe o rază mare, sau care eliberează alte cartușe a căror încărcătură arde explodând în formă de stea de o anumită culoare.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
RACHÉTĂ2 (‹ fr.) s. f. (SPORT) Paletă pentru jocul de tenis de câmp, formată dintr-un cadru de lemn de formă ovală și un mâner; pe cadrul r. este fixată o rețea de coarde întinse, confecționate din intestine de animale (de obicei de oaie), fire sintetice (nailon, capron) sau metalice. R. au greutăți diferite (pentru bărbați, femei, juniori).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink