RADIOCOMUNICÁȚIE, radiocomunicații, s. f. Transmitere și recepție la distanță a unor sunete, semnale și imagini cu ajutorul undelor radio2. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiocommunication.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RADIOCOMUNICÁȚIE s.f. Transmiterea și recepția la distanță a unor sunete, semne sau imagini cu ajutorul undelor electromagnetice. [Gen. -iei. / cf. fr. radiocommunication].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RADIOCOMUNICÁȚIE s. f. transmiterea și recepția unor sunete, semnale sau imagini cu unde electromagnetice. (< fr. radiocommunication)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
radiocomunicáție s. f. (sil. -di-o-); pl. radiocomunicáții
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RADIOCOMUNICÁȚIE ~i f. Comuni- cație prin unde radio. [Sil. -di-o-] /<fr. radiocommunication
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink