REBEGEÁLĂ s. f. Faptul de a (se) rebegi; starea celui rebegit. – Rebegi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
rebegeálă s. f., g.-d. art. rebegélii; pl. rebegéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink