RECALESCÉNȚĂ s. f. Creștere spontană a temperaturii unui metal în curs de răcire, care se manifestă vizibil printr-o licărire a metalului. – Din fr. recalescence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECALESCÉNȚĂ s.f. Creștere spontană a temperaturii unui metal în curs de răcire. [< fr. recalescence].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECALESCENȚĂ s. f. creștere spontană a temperaturii unui metal în curs de răcire. (< fr. recalescence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
recalescénță s. f., g.-d. art. recalescénței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RECALESCÉNȚĂ (‹ fr. {i}; {s} re1 + lat. calescere „a se încălzi”) s. f. (METAL.) Creșterea spontană a temperaturii unui metal în curs de răcire, care se manifestă vizibil printr-o licărire a metalului. Se poate observa la solificarea metalelor, la producerea transformărilor în stare solidă (transformări polimorfice, eutectoide etc.) și la subrăciri mari, când căldura latentă de transformare se degajează brusc, ridicând temperatura cu câteva grade.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink