Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
RECEPȚIONÁRE, recepționări, s. f. Acțiunea de a recepționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. recepționa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECEPȚIONÁRE s.f. 1. Acțiunea de a recepționa și rezultatul ei; primire, luare în primire. 2. Receptare, captare a undelor sonore, luminoase etc. [< recepționa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECEPȚIONÁRE s. 1. preluare, primire, (~ mărfii.) 2. v. recepție. 3. (FIZ.) captare, înregistrare, prindere, receptare, (rar) captație. (~ a undelor sonore.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
recepționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. recepționării; pl. recepționări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RECEPȚIONÁ, recepționez, vb. I. Tranz. 1. A lua în primire o lucrare tehnică, un material etc., verificându-le calitatea. 2. (În radiodifuziune) A recepta. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RECEPȚIONÁ ~éz tranz. 1) (obiecte, lucrări finisate etc.) A lua în primire, contro-lând calitatea. ~ o marfă. 2) (unde sonore, radiații etc.) A prinde cu ajutorul unui recep-tor; a recepta. [Sil. -ți-o-] /<fr. réceptionner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RECEPȚIONÁ vb. I. tr. 1. A verifica din punct de vedere al executării sau al calității, a lua în primire (un material, o lucrare etc.). 2. A recepta (unde radiofonice, emisiuni). [Pron. -ți-o-. / cf. fr. réceptionner].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECEPȚIONÁR, -Ă s.m. și f. v. recepționer.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECEPȚIONÁ vb. tr. 1. a lua în primire (o lucrare tehnică, un material etc.) după o verificare calitativă și cantitativă. 2. a recepta. (< fr. réceptionner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RECEPȚIONÁR, -Ă, recepționari, -e, s. m. și f. Persoană care are însărcinarea de a recepționa o lucrare, un material etc. ♦ Persoană care are misiunea de a primi obiectele expediate (prin poștă). – După fr. réceptionnaire.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
RECEPȚIONÁ vb. 1. a prelua, a primi. (A ~ marfa.) 2. (FIZ.) a capta, a înregistra, a prinde, a recepta. (A ~ undele sonore.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A recepționa ≠ a emite
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
recepționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. recepționéz, 3 sg. și pl. recepționeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române