RECOMPOZÍȚIE, recompoziții, s. f. Recompunere; reconstituire a unui lucru. – Din fr. recomposition.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECOMPOZÍȚIE s.f. Recompunere; reconstituire a unui lucru. [< fr. recomposition].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECOMPOZÍȚIE s. f. recompunere; reconstituire a unui lucru. (< fr. recomposition)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RECOMPOZÍȚIE s. v. recompunere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
recompozíție s. f. compoziție
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink