REDEVÉNȚĂ, redevențe, s. f. (Fin.) Datorie, obligație, rentă care se plătește periodic la date fixe și sub formă de cotă fixă. – Din fr. redevance.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REDEVÉNȚĂ s.f. (În economia capitalistă) Cotă, plătibilă la date fixe, care revine capitaliștilor, acționarilor, din produsul unei exploatări. [< fr. redevance].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REDEVÉNȚĂ s. f. datorie, obligație plătibilă periodic la date fixe și sub formă de cotă pentru dreptul de a folosi proprietatea altuia în scopuri productive. (< fr. redevance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
redevénță s. f., g.-d. art. redevénței; pl. redevénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REDEVÉNȚĂ (‹ fr.) s. f. (EC.) Orice sumă ce trebuie plătită în bani sau în natură pentru folosirea sau dreptul de folosință a unor active corporale sau necorporale. R. se plătește pentru folosirea sau dreptul de folosință a oricăreia din următoarele: dreptul de autor, orice brevet de invenție, marcă de comerț sau de fabrică, franciza, proiect, desen, plan, formulă secretă, procedeu de fabricație, software, know-how, numele sau imaginea oricărei persoane fizice, orice transmisiuni directe sau indirecte prin cablu, satelit, fibre optice, orice drept de a înregistra sau transmite spectacole, emisiuni, evenimente sportive, ca și orice echipament industria, comercial sau științific și mijloc de transport. R. se plătește prin cedarea dreptului de folosință, printr-un contract de concesiune, a bunurilor din proprietatea publică sau privată a statului, județului, orașului sau comunei, ca și a activităților și serviciilor publice de interes național sau local.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink