REFECĂTÚRĂ, refecături, s. f. (Pop.) Refec. – Refec + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REFECĂTÚRĂ s. v. refec, tiv, tivitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
refecătúră s. f., g.-d. art. refecătúrii; pl. refecătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink