REFUTÁȚIE, refutații, s. f. (Franțuzism înv.) Refutare, respingere, combatere. – Din fr. réfutation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REFUTÁȚIE s.f. (Liv.) Refutare, confutație. [Gen. -iei. / < fr. réfutation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REFUTÁȚIE s. f. refutare. (< fr. réfutation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REFUTÁȚIE s. v. refutare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
refutáție s. f. (sil. -ți-e), art. refutáția (sil. -ți-a), g.-d. art. refutáției; pl. refutáții, art. refutáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink