REMUȘCĂTÓR, -OÁRE, remușcători, -oare, adj. (Rar) Care provoacă mustrări de cuget, remușcări. – Remușc[are] + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
remușcătór adj. m. mușcător
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink