REOLÓGIC, -Ă, reologici, -ce, adj. Care aparține reologiei, privitor la reologie. [Pr.: re-o-] – Din reologie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
reológic adj. (sil. re-o-) → logic
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REOLÓGIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de reologie; propriu reologiei. [Sil. re-o-] /Din reologie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink