Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
REPERCUTÁ, pers. 3 repercutează, vb. I. Refl. 1. (Despre unde sonore sau luminoase) A se răsfrânge, a se retransmite, a reveni, a se întoarce. 2. Fig. A avea urmări, consecințe, a-și manifesta indirect efectele. – Din fr. répercuter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REPERCUTÁ vb. I. refl. 1. (Despre unde sonore, luminoase) A se răsfrânge, a se retransmite. 2. (Fig.) A avea urmări, a-și manifesta efectele indirect. [P.i. 3 -tează, conj. 3 -teze. / < fr. répercuter, cf. lat. repercutere – a respinge].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REPERCUTÁ vb. refl. 1. (despre unde sonore, luminoase) a se răsfrânge, a se retransmite. 2. (fig.) a avea urmări, a-și manifesta indirect efectele. (< fr. répercuter, lat. repercutere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REPERCUTÁ vb. 1. v. reflecta. 2. v. resimți.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
repercutá vb., ind. prez. 3 sg. repercuteáză; conj. prez. 3 sg. și pl. repercutéze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A SE REPERCUTÁ se ~eáză intranz. 1) (despre unde sonore sau de lumină) A se propaga reflectându-se. 2) fig. A se face simțit; a se propaga, avînd anumite urmări; a se resimți; a se răsfrânge. /<fr. répercuter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink