REPROBAȚIÚNE, reprobațiuni, s. f. (Rar) Reprobare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. réprobation, lat. reprobatio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REPROBAȚIÚNE s.f. (Rar) Reprobare. [Cf. fr. réprobation, lat. reprobatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REPROBAȚIÚNE s. f. reprobare. (< fr. ráprobation, lat. reprobatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REPROBAȚIÚNE s. v. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
reprobațiúne s. f. (sil. -pro-, -ți-u-), g.-d. art. reprobațiúnii; pl. reprobațiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink