RESTÁNȚĂ, restanțe, s. f. 1. Lucrare neefectuată la timp, aflată în întârziere. ♦ Examen care nu a fost promovat la termen, pe care cineva îl are de trecut după termenul stabilit. 2. Plată neachitată la termen. – Din it. restanza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RESTÁNȚĂ s.f. 1. Lucrare rămasă în întârziere. ♦ Examen nepromovat la termen. 2. (Rămășiță de la o) plată neachitată la vreme. [< fr. restance, it. restanza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RESTÁNȚĂ s. f. 1. plată neachitată la termen; rest. 2. lucrare rămasă în întârziere. ◊ examen nepromovat la termen. (< it. restanza)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RESTÁNȚĂ s. rest, (înv. și reg.) rămășiță, (înv. și reg.) cusur. (Ce ~ mai ai de plătit?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RESTÁNȚĂ s. v. diferență, rest.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
restánță s. f., g.-d. art. restánței; pl. restánțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RESTÁNȚĂ ~e f. 1) Datorie neachitată la timp. Are de plătit o ~. 2) Lucrare realizată cu întârziere. 3) Examen care nu a fost susținut în termen. A lichida o ~. / < it. restanza, lat. restantia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink