RETĂBĂCÍRE, retăbăciri, s. f. Operație care se efectuează după tăbăcirea propriu-zisă, mai ales la pieile de talpă, și care constă în tensionarea pieilor în soluții concentrate de tananți pentru umplerea spațiilor goale dintre fibre. – Re1- + tăbăcire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
retăbăcíre s. f. tăbăcire
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink