RINÍCHI, rinichi, s. m. Fiecare dintre cele două organe interne ale omului și ale animalelor superioare, care secretează și excretează u***a și care sunt situate în regiunea lombară, în afara cavității peritoneale, de fiecare parte a coloanei vertebrale; rărunchi. ♦ (Med.) Rinichi artificial = aparat care servește la înlocuirea temporară a funcțiilor rinichiului, eliminând totodată produșii toxici din sânge, fără să modifice compoziția lui. – Lat. reniculus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RINÍCHI s. (ANAT.) (înv. și pop.) rărunchi, (prin Ban.) bobric, mămuc, momic, momuc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
riníchi (riníchi), s. m. – Organ care excretează u***a. – Mr. arnicl’u. Lat. rēnĭcŭlus (Pușcariu 1466; REW 7029), dim. al lui rēn, cf. rărunchi. Circulă în Munt. și Dobr. (ALR, I, 48), în celelalte regiuni este înlocuit de rărunchi.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
riníchi s. m., pl. riníchi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RINÍCHI ~ m. (la om și la animale) Organ-pereche al aparatului u****r, situat (simetric) în regiunea lombară. ◊ ~ artificial aparat care înlocuiește provizoriu rinichiul. /<lat. reniculus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink