ROCĂRÍE, rocării, s. f. (Geol.) Teren plin de pietre, roci, stânci. – Rocă + suf. -ărie (după engl. rockery).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
rocăríe s. f., g.-d. art. rocăríei; pl. rocăríi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink