RÓINIȚĂ1, roinițe, s. f. (Pop.) Stup mic portativ cu care se prinde un roi2 nou. – Din scr. rojnica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÓINIȚĂ2, roinițe, s. f. Plantă erbacee perenă, cu flori albe ori liliachii cu miros plăcut, mult căutate de albine, cu frunze ovale întrebuințate în medicină pentru calitățile lor stimulente și antispasmodice; mătăciună, melisă (Melissa officinalis). – Roi2 + suf. -niță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÓINIȚĂ s. v. mătăcină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RÓINIȚĂ s. (BOT.; Melissa officinalis) melisă, (reg.) cătușnică, lămâiță, mătăcină, motoacă, răstupeașcă, roiște, stupelniță, buruiana-stupului, busuiocul-stopului, floarea-stupului, iarba-albinelor, iarba-roilor, iarba-stupului, izma-stupilor, mierea-ursului, mintă-turcească, poala-Sfintei-Mării, voioșniță-de-albini.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
róiniță (stup, plantă) s. f., g.-d. art. róiniței; pl. róinițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RÓINIȚĂ1 ~e f. pop. Stup mic portativ, cu care se prind roiurile. /<sb. rojnica
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RÓINIȚĂ2 ~e f. Plantă erbacee meliferă, cu flori mici, plăcut mirositoare, cu frunze ovale, folosită în medicină. /roi + suf. ~iță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RÓINIȚĂ2 (‹ roi2) s. f. Plantă erbacee perenă, din familia labiatelor, cu rizom, orizontal, tulpină înaltă de 30-80 cm, cu frunze ovale și cu flori albe sau liliachii, plăcut mirositoare, așezate în verticile axilare (Melissa officinalis). Din frunze se extrage un ulei volatil, utilizat în ind. farmaceutică. Folosită de apicultori pentru atragerea în r. (1) a roiurilor de albine. R. este și o bună plantă meliferă.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink