Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: romanța (verb tranzitiv) , romanță (substantiv feminin)   
ROMÁNȚĂ, romanțe, s. f. 1. Compoziție muzicală vocală cu acompaniament instrumental, având un conținut liric, sentimental; p. ext. piesă instrumentală cu caracter asemănător. 2. Specie a poeziei lirice sentimentale, de obicei de inspirație e*****ă. – Din fr. romance, it. romanza, germ. Romanze.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ROMÁNȚĂ s.f. 1. (În evul mediu) Poem narativ care celebra un erou, un fapt istoric deosebit. ♦ (Astăzi) Poezie lirică, duioasă și sentimentală, de obicei e*****ă, exprimând un sentiment de ușoară melancolie; cântec duios și trist. 2. Lucrare vocală cu conținut liric sau liric-dramatic; piesă instrumentală cu caracter cantabil, melodic. [< it. romanza, cf. fr., sp. romance, germ. Romanze].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ROMÁNȚĂ s. f. 1. poezie lirică, duioasă și sentimentală, de obicei e*****ă, exprimând un sentiment de ușoară melancolie. 2. compoziție muzicală vocală de formă strofică, cu acompaniament instrumental și un conținut liric, sentimental; (p. ext.) piesă instrumentală cu caracter asemănător. (< fr. romance, it. romanza, germ. Romanze)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
románță s. f., g.-d. art. románței; pl. románțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ROMANȚÁ, romanțéz, vb. I. Tranz. A prezenta viața unui om celebru, a unui fapt istoric etc. cu detalii imaginate de autor. – Din it. romanzare, fr. romancer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ROMANȚÁ ~éz tranz. (viețile unor persoane, fapte istorice etc.) A descrie în formă de roman. / < it. romanzare, fr. romancer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ROMÁNȚĂ ~e f. 1) Cântec liric sentimental cu nuanță elegiacă, executat cu acompaniament instrumental. 2) Piesă instrumentală care reproduce caracterul acestui cântec. 3) Poezie lirică destinată pentru a fi transpusă pe melodie. /<fr. romance, germ. Romanze
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ROMANȚÁ vb. I. tr. A prezenta, a descrie viața cuiva cu adaosuri imaginate de autor. [< it. romanzare, cf. fr. romancer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ROMANȚÁ vb. tr. a descrie viața unui om celebru, cu adaosuri imaginate de autor. (< it. romanzare, fr. romancer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
romanțá vb., ind. prez. 1 sg. romanțéz, 3 sg. și pl. romanțeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)