ROTITÚRĂ, rotituri, s. f. (Pop.) Rotire, roată, ocol. – Roti + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ROTITÚRĂ s. v. întoarcere, învârteală, învâr-tire, învârtit, învârtitură, răsucire, rotație, rotire, rotit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rotitúră s. f., g.-d. art. rotitúrii; pl. rotitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink