ROTÓNDĂ, rotonde, s. f. Sală mare, circulară, înglobată unei construcții, având acoperișul în formă de cupolă, folosită mai ales ca sală de expoziție, sală de sport etc. ♦ Construcție de zidărie în plan circular, având acoperișul în formă de cupolă. – Din fr. rotonde, it. rotonda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ROTÓNDĂ s.f. 1. Sală, construcție mare, circulară, cu acoperișul sferic, ca o cupolă. 2. (Rar) Platformă circulară pe care se dansează; ring. [< fr. rotonde, it. rotonda, cf. lat. rotundus – rotund].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ROTÓNDĂ s. f. 1. sală mare circulară, cu acoperișul sferic, ca o cupolă, pentru expoziții, sport etc. ◊ masă rotundă, dialog organizat pentru schimb de opinii într-o problemă de interes public. 2. platformă circulară pe care se dansează; ring1 (1). 3. pelerină largă, un fel de capă. (< fr. rotonde, it. rotonda)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
rotóndă s. f., g.-d. art. rotóndei; pl. rotónde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ROTÓNDĂ (‹ fr., lat.) s. f. Construcție de zidărie de plan circular, având acoperișul în formă de cupolă. ◊ În arhitectura clasică și neoclasică, construcție sau sală construită circular sau oval și acoperită de un dom. Se trage din tholus-ul grecesc. Construcții celebre în formă de r.: Panteonul din Roma (124), Villa Rotonda din Vicenza (1550), proiectată de Andrea Palladio, Chiswick House din Londra (1725), Memorialul Jefferson din Washington D.C. (1934-1941). ♦ Sală de plan circular înglobată unei construcții mai ample (ex. r. Ateneului Român din București).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink