Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
ROTUNJÍT, -Ă, rotunjiți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Cu o formă rotundă, cu un contur curb. ◊ Consoană rotunjită = consoană la rostirea căreia se adaugă o articulație suplimentară de rotunjire a buzelor. Vocală rotunjită = vocală pronunțată cu participarea activă a buzelor, care se apropie formând o deschizătură circulară. 3. Mărit, sporit, întregit. [Var.: (reg.) rătunzít, -ă, rotunzít, -ă adj.] – V. rotunji.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a